Inceputul lui 2016 a aratat ca China nu a scapat de problemele anului 2015. Dar toate discutiile despre problemele Chinei vor sa mascheze faptul ca firmele chineze reprezinta in continuare o amenintare competitiva formidabila pentru mai multe multinationale din vest.
Prima preocupare pentru companiile multinationale este faptul ca, dupa o perioada lunga de suprainvestitii, producatorii chinezi au taiat preturile. Investitiile de capital inca reprezinta o cota disproportionat de mare din PIB-ul Chinei – 44 la suta, mai mare decat in Japonia (36 la suta) sau Coreea de Sud (38 la suta), atunci cand aceste tari si-au construit capacitatile industriale in anii 1970 si respectiv inceputul anilor 1990. Toate aceste investitii au creat un exces enorm de productie in mai multe sectoare – 94.5 la suta din productia de otel din China este produsa sub cost, de exemplu. Asta inseamna ca otelariile din Vest va trebui sa reziste presiunii asupra scaderii preturilor venita de la firmele chineze, care sunt dispuse sa suporte pierderi.
Comisia Nationala pentru Dezvoltare si Reforma a Chinei estimeaza ca proiecte in valoare de 6.800.000.000.000 de dolari (6,8 trilioane) – echivalent cu 70 la suta din PIB-ul Chinei – sunt extrem de ineficiente. Marjele de profit net, cu mult mai mici decat in lumea dezvoltata, in prezent se situeaza la doar 2,5 la suta, fata de 9,6 la suta in SUA, 6,4 la suta in Regatul Unit, 5,8 la suta in Germania, si 5,1 la suta in Japonia.
Bancile chineze ofera finantare facila intreprinderilor de stat ori foste de stat ori proiectelor neprofitabile si rostogolesc creditele neperformante mai degraba decat sa forteze firmele sa intre in incapacitate de plata. Analistii Credit Suisse cred ca bancile chineze vor continua rostogolirea creditelor neperformante pana cand rata de imprumuturi si depozite ajunge la 100 la suta, moment in care banca centrala ar putea tipari pur si simplu bani mai multi, pentru a sprijini imprumuturile.
Oficialii chinezi rareori intervin agresiv pentru a reduce excesul de capacitate, fortand intreprinderile de stat sa incetineasca productia sau sa permita mai multor companii sa intre in faliment. In schimb, ei le ajuta atunci cand au probleme, pentru ca sunt reticenti sa starneasca neliniste sau sa puna in pericol cresterea economica. “Noi credem ca China opereaza o politica de maximizare a ocuparii fortei de munca in detrimentul maximizarii profitului”, spun analistii de capital de la Credit Suisse. In schimb, companiile au incercat sa exporte productia in exces, la pretui care sa atraga cumparatori. In luna decembrie, indicele preturilor de productie din China a scazut cu 5,9 la suta fata de anul precedent.
Amenintarea competitiva depaseste preturile, deoarece companiile chineze produc bunuri din ce in ce mai de inalta calitate. Companiile autohtone au invatat rapid de la partenerii straini, multe dintre acestea fiind obligate sa formeze asociatii in participatiune ca sa poata face afaceri in China.
Dovezile sugereaza ca, din punct de vedere al calitatii, productia chineza va continua sa se imbunatateasca. China aloca tot mai mari resurse pentru cercetare si dezvoltare, de la 0,6 la suta din PIB in urma cu 10 ani, pana la 2 procente in prezent. Inovatorii chinezi inregistreaza cu 45 la suta mai multe brevete intr-un an decat cei din S.U.A., desi mai putine aplicatii sunt de succes. China produce de 15 ori mai multi absolventi de facultate intr-un an decat a facut-o in anii 1990, iar multi dintre ei au tipurile de abilitati care pot fi utilizate in sectoarele tehnice si industriale pe care China le considera de importanta strategica. Din 7,5 milioane de absolventi chinezi in 2015 (fata de 3,3 milioane in SUA), 1,3 milioane au primit grade in stiinta si inginerie, in comparatie cu 500.000 in S.U.A.
Politicile oficiale in China acorda tratament preferential companiilor chineze, aplicand inclusiv bariere la intrarea pe piata a unor firme straine, in anumite industrii. Google, Twitter si YouTube sunt blocate, de exemplu, permitand Baidu, Sina Weibo si Youku sa prospere in fata rivalilor straini.
Ministerul de Comert a fost de asemenea criticat pentru deciziile antitrust, care par concepute mai degraba pentru a fi in beneficiul companiilor chineze, decat pentru a preveni monopolurile.
Sursa si articolul complet AICI
